Am învățat să nu-mi mai pese

Am învățat să nu-mi mai pese. Să nu mă intereseze părerea altora și să fac ce-mi spune instinctul că e mai bine pentru mine. Îmi urmărești acțiunile și mai apoi îți dai cu părerea? Să știi că eu nu te-am întrebat nimic. Mă judeci pentru felul în care arăt? În timpul ăsta eu învăț să mă simt bine în corpul meu imperfect, cu vergeturi și cicatrici, cu părul niciodată perfect și tenul nelipsit de mici defecte.
Am învățat să nu mă mai justific pentru fiecare greșeală pe care o fac, ci să învăț ceva din ele. Dacă voi călca strâmb, voi avea de suferit. Doar eu. Nu cei care îmi țin evidența erorilor pentru a mă judeca mai apoi.
Am învățat să mă exprim cum vreau eu, nu să-mi aleg cuvintele potrivite pentru a nu răni pe cei din jur. Dacă vreodată voi spune ceva dur, este pentru că oamenii au nevoie de păreri sincere, iar eu nu sunt adepta lingușelilor. Voi fi mai obiectivă cu fiecare om din viața mea și cei care mă vor accepta așa cum sunt, vor fi de fapt cei reali încă de la început.
Am învățat să râd mai mult, să iubesc și să fac lucrurile care-mi plac. Că niciodată nu e ” prea mult ” sau ” prea puțin ” dacă la final sufletul tău e împlinit. Și dacă vreau acum să postez zeci de poze pentru că sunt plictisită, e pentru că simt să fac asta pur și simplu. Iar dacă o lună de zile nu postez nimic, asta înseamnă că am alte lucruri de făcut. Lucruri care mă fac fericită și pe care nu vreau să le împart cu alții.
Am învățat că dacă azi îmi iau rochie lungă și mâine pantaloni scurți, indiferent de haine, sunt aceeași eu. Și dacă azi am unghiile lungi, iar săptămâna viitoare sunt mici și roase, sunt aceeași eu. Un simplu om care trece prin diferite stări ce se observă prin atitudine și detalii, la fel ca orice alt om de pe acest pământ. Și dacă azi sunt machiată, e pentru că m-am trezit cu un vibe bun și am simțit să fac asta, dar niciodată pentru că vreau să par altcineva decât cine sunt de fapt sau să atrag atenția. Iar dacă mâine mă vezi cu păru’n coc, cu un balsam pe buze și atât, e pentru că nu am chef să retușez nimic la fața mea sau poate că sunt ocupată și-mi axez atenția spre altceva.
Am învățat, deci, să nu mă mai justific pentru nimic. Vorbesc cum vreau, fac ce simt, mă comport după cum starea de spirit îmi dictează și nu dau doi bani pe gurile rele.
Vrei să mă judeci? Uită-te în oglindă mai întâi și apoi plătește-ți facturile. Ținându-mi mie evidența, nu-ți vei asigura traiul de mâine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s