O lună de când spun mândră tuturor că tu ești al meu. Ai fost și înainte, dar rămăsese doar o poveste cu final nefericit. Doi ani mi-ai stat în minte, în suflet, în amintiri, ca acum să-mi fii zi de zi și în notificări, în familie, în viață.
O lună care m-a făcut să uit de doi ani în care am tot sperat să-mi fii tot ce-mi ești acum. Cred cu tărie că cei ce sunt făcuți să fie unul pentru altul, se regăsesc indiferent de cât de mult au rătăcit între timp.
O lună care a trecut ca o clipă, de asta știu că nu mi-ar ajunge o viață să te iubesc. Căci lângă tine am trăit într-o lună, ce poate n-am trăit cu altcineva într-un an. Și-am zis acum ceva timp că n-o să-ți mai port tricoul, dar uite unde ne aduce viața. Port zilnic zâmbetul pe care mi-l dăruiești. Și hanoracul tău, iubire, că e toamnă și fără brațele tale călduroase, simt adierile reci de septembrie.
O lună de când te iubesc. Și asta oficial. Căci timp de doi ani de zile, n-am putut uita prima ta îmbrățisare. Și când credeam că n-o s-o mai am vreodată, am primit revanșa.
Într-o lună.
