Ce-mi ești tu mie de-mi porți grija? Să mă verifici de-mi e bine, de cum mă simt și dacă am ajuns acasă fără probleme.
Să fie oare la fel ca dragostea ce o poartă părinții copiiilor?
Ce-mi ești tu mie de mă asculți la orice oră? Să vrei să afli ce mă supără sau ce lucru interesant am descoperit astăzi, ori pur și simplu să mă lași să mă plâng de orice nu-mi convine.
Să fie oare la fel ca dragostea ce și-o poartă prietenii adevărați până la sfârșit?
Ce-mi ești tu mie de mă alinți în feluri mii și mii? Să-mi dai năvală de fluturi în stomac din câteva cuvinte și să mă faci să zâmbesc în fața unui ecran.
Să fie oare la fel ca dragostea naivă a doi adolescenți care cunosc sentimentul pentru prima oară?
Dar, baby, spune-mi; ce-mi ești tu mie de toate astea se amestecă într-o singură persoană și se revarsă peste sufletul meu? Era gol și rece, iar acum simt că arde. Și nu e de la temperatura de afară, că și iarnă de era, eu tot simțeam căldură în orice gest mărunt de-al tău.
Să fie oare….
