Obișnuiam să-ți port tricoul. Acum, să-l mai simt pe piele nu pot, dar știu că mai pot să-i simt mirosul. Avea un parfum de îmbrățișări și săruturi care strigau mut iubirea ce ne-o purtam în taină. Mireasmă de dimineți târzii de octombrie, când tot ce simțeam erau căldura ta și bătăile inimii, căci mă țineai strâns la piept.
Mi-ar fi plăcut să mă îmbrac în dragostea ta, dar nu mi-ai oferit-o la fel cum făceai și cu tricoul. A fost o haină la care am râvnit și pe care mi-ai oferit-o atunci când am găsit deja alta care a putut să-mi încălzească sufletul. Îți purtam cu drag tricoul, în speranța că într-o zi o să mă lași să mă îmbrac și în iubirea ta odată cu el.
Dar până mi-ai oferit cea mai de preț haină, eu am renunțat să-ți mai port până și tricoul. Și chiar de l-aș purta acum, ar fi în zadar. Iubirea e pierdută și eu n-o s-o mai îmbrac vreodată, dar îți mulțumesc oricum pentru lecție; următorul tricou pe care-l voi purta, va trebui să-mi îmbrace sufletul înainte de toate.
