piatră

Cât o să mai crezi în oameni, suflete? Cât o să mai oferi bucăți din tine, pline de dragoste și devotament? Vezi că le primești înapoi pline de zgârieturi și murdărie, dar continui să te destrami încetul cu încetul, în speranța că de fiecare dată.. nu va fi fel. Dar ghici ce, suflete; oamenii vin și pleacă. Puțini rămân acolo, indiferent de situație. Și cei care pleacă, o pot face cu mâna goală. Te părăsesc și atât. Să nu plângi după ei, căci alții atunci când pleacă, iau cu ei bucăți din tine și așa vei rămâne incomplet. Iau cu ei secretele tale, zâmbetele, amintirile frumoase și tot ceea ce ai oferit mai bun. Dar unii, suflete, iau cu ei bucăți din tine pe care n-o să le mai recapeți vreodată. Iau cu ei tot ce iubești mai mult și pleacă fără ca măcar să te privească în ochi. Oamenii sunt egoiști, dragul meu suflet. Iar acea bucată lipsă, de unde iubirea ți-a fost furată, va fi înlocuită de piatră. Poate așa o să devii și tu mai rece, poate așa n-o să mai suferi. Poate așa n-o să-ți mai consumi nopțile plângând în timp ce oamenii care erau acolo pentru tine, se bucură acum de ceea ce tu numeai ” fericire “.

Suflete, fii mai de piatră!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s