noiembrie cald

Acum că m-ai avut în viața ta, probabil știi de ce furtunile sunt numite după oameni. Te-am luat prin surprindere cu ploile mele reci și te-am dus departe. Ai avut de rătăcit până înapoi la mine în suflet. Când în sfârșit ai revenit, ai găsit doar tunete și fulgere. Porțile erau înțepenite și înăuntru se auzea sunetul vântului care zdrobea tot ce s-ar mai fi putut găsi acolo.

Azi, noiembrie cald, noi nu mai suntem cum eram odată. Porțile sufletului meu sunt încă ferecate, dar înăuntru pătrunde soarele. De câteva zile și ploile s-au oprit. Amintirile pleacă și mă uit bucuroasă, la fel ca atunci când sunt într-un parc în mijloc de toamnă blândă. E frumos să privești frunzele cum cad. E și mai frumos să lași lucrurile să treacă.

Va veni și primăvara cu alte frunze, alte flori, alte furtuni, aceeași noi.