Centenar 2018

25.03.2018
Ziua în care am reuşit să împuşc mai mulți iepuri dintr-o lovitură, dacă pot spune aşa. A fost o zi ce a început în forță încă de la ora 4 a dimineții şi a luat sfârşit în momentul în care, după o zi plină de toți şi de toate, am pus capul pe pernă zâmbind, gândindu-mă la ceea ce am realizat ca român, ca tânăr, ca om.
A fost ziua în care un popor întreg a strigat pentru unire! Iar eu am avut ocazia să strig cu ei; cu frații români şi cei moldoveni, de care suntem despărțiti deşi în vene ne curge acelaşi sânge. De la micuții care nu ştiau ce se petrece acolo şi până la bătrânii cu lacrimi în ochi, acea mulțime mi-a umplut inima de căldură, în ciuda gradelor cu minus. Nu se ținea cont de aspect, de vârstă ori de originea fiecăruia. Oamenii erau pur şi simplu oameni, iar din punct de al scopului pe care îl aveau, toți erau frați, strigându-şi dorința de integralitate.
A fost ziua în care am simțit că lumea mai are o şansă, că bunătatea mai există şi că omenia nu şi-a pierdut valorile. Simțeam că orice om care trecea pe lângă mine mi-era cunoscut de-o viață. Toată lumea îți zâmbea şi am realizat puterea acestui gest pe care îl poți oferi la rându-ți, gratis. Foarte multă politețe în comparație cu ce văd zi de zi în jurul meu. Zeci de ” mulțumesc ” şi alte zeci de ” o zi bună “. O senzație extrem de puternică de apartenență la grup, deşi nu-i cunoşteam nici măcar de o zi pe tinerii moldoveni şi români cu care am călătorit spre Chişinău şi înapoi. Un pachet de biscuiți împărțit cu toată lumea şi cântece la chitară până târziu, în ciuda gropilor care făceau autocarul să vibreze sub noi. Acum sunt convinsă că doar bunătatea ne mai poate salva în această lumea.
A fost ziua în care mi-am îndeplinit datoria de om. Am contribuit cu acel 0.1% la ceea ce visăm cu toții de mult. Am fost acolo în calitate de român, dar mai ales, de om. Niciodată n-am fost de acord cu ideea că suntem prea mici să schimbăm ceva. Buturuga mică răstoarnă carul mare. Individual nu avem putere, dar împreună putem face orice.
A fost ziua 40 din povestea mea preferată.
Mulțumesc, Chişinău!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s