ne pierdem

Îmi pierd minţile lângă tine. Mă pierd printre gândurile negre ce-mi inundă mintea în miez de noapte. Mă faci să nu mai ştiu ce e cu mine. Să nu mai ştiu cum să mă comport şi nici cum să-ţi iau sufletul la vorbă. Să-i spun ce mă doare şi el să înţeleagă. Să-i explic de ce mă pierde şi să-l ajut să mă păstreze. Şi nu, nu vreau să te schimbi, dragul meu. Iubirea nu înseamnă să schimbi persoana de lângă tine în ceea ce ţi-ai dori tu să fie, ci să o iubeşti aşa cum e. Cât despre mine, eu sunt fata îndrăgostită de prima ta variantă pe care am avut norocul să o cunosc şi să o studiez în detaliu. De zâmbetul ce-mi asigura mereu acea doză de „va fi bine” de care aveam atâta nevoie. De mişcările de dans în care trupurile noastre se sincronizează perfect. De tot ceea ce nu-mi dădea de înţeles că ai putea avea o parte atât de neagră, pe care, încercând s-o înţeleg şi s-o accept, m-am pierdut. În propriile întrebări fără răspuns, în care mă rătăcesc înainte de a adormi. În încercările de a-ţi înţelege capriciile şi de a-ţi oferi din nou şi din nou o ” a doua şansă ”. Eu mă pierd printre vise spulberate, iar noi printre clădiri reci şi străzi de beton. Tu, tu mă pierzi.

2 Comments Add yours

  1. Iosif says:

    Un frumos poem de dragoaste. Un dialog cu Sufletul framântat de iubire si incertitudini, de sentimente profunde paradoxale si imprevizibile care produc stari sufletesti confuze între agonie si extaz.
    Felicitari, draga Adelina si o duminica sublima !

    Liked by 1 person

    1. Adelina says:

      Mulțumesc din suflet! O seară liniştită! 😊

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s