ai fost

Mi-am promis că atunci când te voi întâlni întâmplător pe stradă, mă voi uita la tine, îți voi zâmbi şi voi trece mai departe. Dar ce-ar fi viața dacă toate ar fi aşa cum ne propunem noi să fie? Cum aş fi ştiut ce frânturi din tine îmi mai aleargă prin suflet, dacă într-o zi rece de ianuarie, viața nu mi te-ar fi pus în cale? În mintea mea era calm şi în suflet linişte, până în momentul în care verdele din ochii mei a revăzut albastrul pe care odată îl adora. Recunosc, respirația mi s-a tăiat puțin şi inima a început să-mi bată într-un ritm alert. Era şocul de moment, nu tu. Mi-am întors privirea după tine. Am vrut să văd dacă şi tu faci la fel, aşa cum o făceai odată. Atunci când te sărutam cu buze de dor şi-apoi plecai. Acum nici măcar n-am simțit nevoia brațelor tale. Îți adulmecam parfumul printre zeci de chipuri necunoscute, acum abia te-am observat. Înțeleg pentru ce au meritat toate; lacrimi, dor, nopți prea lungi şi zile prea întunecate. Acelaşi chip, aceiaşi ochi, altă privire. Acelaşi trup, acelaşi om, alte sentimente. Pot spune cu tărie că nu mai eşti ce-ai fost. Eşti doar o amintire aruncată în nenumărate pagini de jurnal. Un gând ce a zburat de mult pe aripile unui vis ce s-a sfârşit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s