ai simțit?

Ai simțit vreodată că ai găsit omul potrivit? Că după o grămadă de căutări fără vreo urmă de reuşită, cineva ți-a pus în cale fericirea după care tânjeai asemenea unui copil în fața unei acadele? Ai simțit cum lumea ta prinde culori? Cum totul se schimbă din gri în roz atunci când cineva te ajută să înlături greutățile de pe suflet? Cum e să ai pe cineva căruia să-i poți spune orice, cu care poți face orice, lângă care poți fi TU?

Dar ce te faci când eşti abandonată în pustiu, rătăcită printre erori şi gânduri negre? Când strigi după ajutor, dar nu-ți răspunde decât ecoul propriilor nepuțințe? Când primele raze de soare ale dimineții te fac, paradoxal, mai rece, căci ştii că începe o nouă zi fără omul tău. Când te aşezi în pat şi prin învălmăşeala de bucle cu care el se juca adesea, nu vezi decât un loc gol, care ardea atunci când erați doi. Continui să-l cauți în oamenii care-ți ies în cale sau să-l cauți printre ei?

Te dezbraci de orgoliu, rupi tăcerea, îți calci pe suflet şi cu inima-ți tremurândă, revii la ceea ce obişnuiai să numeşti ” fericire “. Laşi frica în coşmarurile de ieri şi te avânți spre ea, spre fericire. Dar ce te faci când n-o mai găseşti acolo?