arhivă

Doare să uit de tine, dar mai tare doare să rămâi al meu. Dacă ți-aş cere să rămânem ceea ce suntem, mi-ai face rău. Mi-ai oferi venin sub formă de şoapte, gloanțe sub formă de alinturi şi lovituri sub forma mângâierilor tale fine. De ce? Pentru că azi am putea fi, dar mâine nu. Şi asta doare, să ştii. Doare mai tare decât pot eu să rezist. Şi poate că par un om puternic, dar tu ştii că în interior nu-s decât un copil ce adoră ciocolata şi pupicii tăi. Aşa că mai bine pleacă până nu-mi creşte glicemia, căci în sânge îmi aleargă dulcele buzelor tale. Şi ar fi păcat să fiu dependentă de insulină aşa cum am fost şi de tine.

Să nu mai frângi şi alte inimi. Oamenii care au ghinionul să apară după tine, au multă treabă până să repare ce-ai stricat tu. Nu e corect, dragule, aşa că mai bine pleacă. Vreau ca atunci când ne vom reîntâlni întâmplător pe stradă, să nu mai fie ca ultima oară când s-a întâmplat asta. Dimpotrivă.. vreau să trec pe lângă tine, să-ți zâmbesc şi să am puterea de a merge mai departe fără să-mi vină în minte nicio amintire cu tine. De azi le arhivez pe toate.

3 Comments Add yours

  1. O inimă frântă doare cel mai tare și se vindecă cel mai greu!

    Liked by 1 person

    1. Noroc că există scrisul! 💞

      Liked by 1 person

      1. ganduriledintrepagini says:

        Da, scrisul vindecă inimi!

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s