măcar o clipă

Prezența ta mi-a făcut bine mereu. Şi totodată un rău insuportabil, dar reuşeam să-l mai alin scriind. Îmi făcea atât de bine să te văd, să te ating, să gust din tine şi din dulceața buzelor tale. Iubeam să-mi vorbeşti, să-mi cânți, să-mi povesteşti din amintirile tale şi aproape că te iubeam pe tine. Bine că n-am ajuns în punctul ăsta, căci aşa chiar nu mai aveam scăpare din neputințele în care m-am adâncit. Neputința de a trece câteva ore fără să te aud, de a trece o zi fără să te văd şi de a trece câteva fără să te ating. 

Ai dispărut şi am reuşit să uit de tine. Şi mi-a fost atât de bine să las alți oameni frumoşi să-mi intre în suflet. Am fost eu cea dinainte, fără bucăți din tine care să mă țină pe loc. Dar tu? Tu ce vrei să faci cu mine? Ai ales ca într-o seară rece de noiembrie, aşa cum mi-a rămas mie sufletul după ce ai plecat, să-mi apari la uşă. Ai ales să-mi dai totul peste cap, deşi reuşisem să-mi găsesc liniştea. Ai ales să mă răscoleşti şi ai reuşit. Pentru tine poate e ceva banal, dar te-ai gândit măcar o clipă la mine, dragule?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s