mi-e frig

Şi n-aş fi putut vreodată să-ți cer să mă iubeşti. N-aş fi fost demnă de asta, iar tu.. tu n-ai fi meritat un dezastru ca mine. Nu ar fi fost potrivit să ne aparținem, să ne avem, să fim unul pentru celălalt. Niciodată nu ne-au permis circumstanțele. Dar totuşi, cred că am fost.. nu în totalitate. Au fost excepții în care ne-am sincronizat pentru scurte momente de nebunie. Atunci mi se păreau o eternitate sau cel puțin asta voiam să fie. Acum realiezez că erau doar ore. 

În seara asta mă gândesc la noi. Şi mi-aş dori atât de mult ca vorbele mele să ajungă la tine. Să ştii că vreau să te am, să te respir, să te ating, să-mi răsfăț simțurile cu parfumul tău. Nu mă uita, dragule, căci mie încă îmi răsună vocea ta între patru pereți reci. Când eram cu tine, nu puteam vorbi de rece, căci inspiram dorință, expiram pasiune, transpiram iubire în doi şi zugrăveam tablouri în culori calde, cu noi. 

Cât despre tine? Spune-mi, dragule, îți lipsesc cum îmi lipseşti tu mie? Ai nevoie de mine cum am eu de tine? Asculți melodia noastră şi ți se face dor de noi aşa cum mi se întâmplă mie? Fără tine mi-e frig, să ştii. Ție ți-e bine?