mă pierd

Mă las pierdută în vorbe deşarte şi minciuni. Şi îi las să mi le spună, poate aşa nu-ți voi mai simți lipsa. Dar îngrămădirea lor de cuvinte dulci mi-e atât de indiferentă. Căci doar tu mă topeai cu un zâmbet, cu o îmbrățişare, cu ceea ce eu ştiu că era pasiune şi dorință. Şi mă mint şi mint. Şi sunt atât de egoistă.. distrug suflete sper a-l repara pe al meu. N-am vreo justificare sau vreo scuză, dar ştiu sigur că nu asta îmi e intenția. Eu doar te caut în cei din jur, dar niciodată nu te găsesc. Şi nu mă pot opri, în speranța că în cele din urmă vei fi acolo undeva, ascuns printre fețele necunoscute de care mă lovesc în goana către noi.

 Noi? Care noi?