Cu mâna tremurândă mi-ai atins uşor cele mai ascunse colțuri ale sufletului. Eu le consideram prea întunecate pentru cei din jur, dar tu mi-ai răsucit convingerile la 180 de grade. Mi-ai arătat că tot ceea ce uram la mine, alții ar iubi o viață. Mi-ai picurat culori rupte din curcubee pe sufletu-mi gri, fără să-mi dau măcar seama când ai făcut asta.
Dar tu? Tu încă-mi eşti în umbră. Un om atât de fascinant şi totuşi atât de ascuns. Îmi răsună în cap vorbele tale: ” nu ştii prea multe despre mine “. Mi-ai spus-o în nenumărate rânduri şi asta mă provoacă teribil; să te descopăr, să te dezbrac de secrete şi să te las fără apărare în fața trupului meu dezgolit, la rându-i, de orice urmă de mister.
