Am descoperit că bunica e o mică sursă de inspirație. O vizită la ea acasă s-a transformat într-o serie lungă de poveşti şi amintiri, spuse fie cu căldură în glas, fie cu lacrimi în ochi. Ridurile nu i-au putut umbri vreodată ochii de un albastru perfect. Privirea-i senină a rămas aceeaşi, în ciuda timpului care a trecut peste ea fără milă.
Şi povestim.
Am ajuns la ideea că vremurile s-au schimbat. Nimic nu mai este ca atunci când ea era de vârsta noastră. Nici locurile, nici obiceiurile, nici oamenii. Pe timpul ei, totul părea a fi mai simplu şi mai sincer. Prin înțelepciunea ei, a făcut ca acest ” tot ” să pară la fel de uşor şi acum.
” Dumnezeu n-a lăsat pai pe pământ fără umbră. Fiecare pai are umbra lui. Aşa şi cu oamenii. Cel de Sus a rânduit ceva pentru fiecare, trebuie doar să avem răbdare şi să nu deznădăjduim. ”
Frumos articol!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc frumos! 💞
LikeLike
Ce frumos! Multă sănătate bunicii tale! 💟
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc! Te pup 😍
LikeLike
Mi-ai adus aminte de bunica mea. Am scris chiar și o poezie pentru ea, te invit să o citești: http://www.ganduriledintrepagini.com/bunica-mea/
LikeLiked by 1 person
Superb! 😊
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc!
LikeLiked by 1 person