vorbe de duh

Am descoperit că bunica e o mică sursă de inspirație. O vizită la ea acasă s-a transformat într-o serie lungă de poveşti şi amintiri, spuse fie cu căldură în glas, fie cu lacrimi în ochi. Ridurile nu i-au putut umbri vreodată ochii de un albastru perfect. Privirea-i senină a rămas aceeaşi, în ciuda timpului care a trecut peste ea fără milă.

Şi povestim.

Am ajuns la ideea că vremurile s-au schimbat. Nimic nu mai este ca atunci când ea era de vârsta noastră. Nici locurile, nici obiceiurile, nici oamenii. Pe timpul ei, totul părea a fi mai simplu şi mai sincer. Prin înțelepciunea ei, a făcut ca acest ” tot ” să pară la fel de uşor şi acum.

” Dumnezeu n-a lăsat pai pe pământ fără umbră. Fiecare pai are umbra lui. Aşa şi cu oamenii. Cel de Sus a rânduit ceva pentru fiecare, trebuie doar să avem răbdare şi să nu deznădăjduim. ”  

Mulțumesc, bunico!