la pas prin Cirò 

Am promis că voi scrie ” câteva rânduri ” despre locul în care mi-am petrecut vacanța, dar acum realizez că până şi capacitatea mea de sinteză dă eroare la câte aş avea de spus.

Pentru început, salutări din Cirò Marina, din capătul ăsta de lume:

Un oraş destul de mare care se întinde pe coasta Mării Ionice, situat la aproximativ o oră distanță de Crotone, capitala provinciei din care face parte. Deține ” Bandiera Blu ” pentru al şaptesprezecelea an consecutiv, datorită frumuseții mării şi a curățeniei plajelor, precum şi al serviciilor de calitate oferite turiştilor care nu sunt deloc puțini în această perioadă.

De undeva de sus, acesta e portul ( meritele pozei nu-mi aparțin ). De pe zidurile lui se văd cele mai frumoase răsărituri, dar şi oraşul dintr-un cadru perfect.

Aici, la unul din capetele portului, se distrează cei mici în timp ce părinții lor se bucură de o băutură răcoritoare sau chiar de o gustare delicioasă. În continurea lui se întind zecile de tarabe unde găseşti ce vrei; de la haine şi accesorii, până la ustensile pentru bucătărie sau tablouri şi diverse obiecte decorative. Portul se termină cu micul parc de distracții unde vedeta este Uffo Speed, care forțează legea gravitației precum şi limitele stomacului.


Pe timpul zilei, este un oraş în care căldura te topeşte. În timpul amiezei totul e părăsit. Ai impresia că ai nimerit într-un loc bântuit de unde toți au fugit mâncând pămăntul. În jurul orei 17.00 însă, pare un furnicar nesfârşit, cu trafic abundent, multe biciclete, oameni mari şi copii alergând. Asta până pe 1 septembrie, când turiştii dispar iar calmul şi liniştea îşi reintră în drepturi.

 

Multe alei printre care te rătăceşti, palmieri, blocuri colorate, balcoane pline de flori şi pavele apăsate de timpul care şi-a plimbat oamenii peste ele. Un parc pentru copii păzit de patru străjeri neclintiți, mereu la datorie. La vârsta de 3-4 anişori, mă lăsam şi eu în grija lor în timp ce savuram din momentele de fericire nevinovată, într-un leagăn colorat.

 

Modul în care arată clădirile variază; blocuri moderne construite recent, căsuțe modeste, vile impunătoare sau chiar mici fortărețe acoperite de plante şi de timp.

 

Şi dacă tot veni vorba de timp, trecutul încă mai are mici amprente absolut adorabile.

Şi deşi căldura te trimite cu gândul la deşert, oriunde îți porți paşii, vezi flori

.. flori ..

.. şi din nou, flori!

Iar asta nu este tot. 😊

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s