sunt dependentă!

   Nu vorbesc de țigări, cafea, pokemoni sau orice altceva.

   Sunt dependentă de acele clipe unice petrecute lângă oameni frumoşi, iar aici fac referire la interior, exteriorul e pentru cei superficiali, cred eu. Fără ei, nimic din tot ce ține de existența mea nu ar fi fost la fel; nici amintirile, nici viața, nici eu! Da, am avut parte şi de momente critice alături de anumiți oameni. Însă cum ai putea distinge binele de rău sau cum ți-ai putea da seama cine îți este prieten şi cine nu, dacă totul ar fi roz? Tot datorită lor am avut parte de momente în care muşchii feței erau poate prea slabi pentru a susține un zâmbet atât de larg sau când râsetele nu mă lăsau să mai respir. Sunt recunoscătoare pentru fericirea pe care mi-au adus-o cât şi pentru decepțiile pe care mi le-au provocat pentru că, luate laolaltă, toate acestea au contribuit la formarea mea şi la conturarea unui caracter mai puternic, într-o oarecare măsură.

   Acum nu mult timp am cunoscut câțiva oameni alături de care ” m-am simțit bine ” nu este suficient spus. M-au primit lângă ei imediat şi m-au făcut să mă simt ca şi cum i-aş cunoaşte de-o viață. Genul ăsta de prieteni trebuie păstrați în viața ta, iar dacă circumstanțele nu-ți vor mai permite să fii lângă ei, atunci îi păstrezi în suflet, acolo unde s-au aşezat încă de la început. Cât despre legătura dintre voi, trăim într-o lume în care putem vorbi oricând, oricum şi de oriunde. Dacă vrei, se poate.

  ” Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii. ”

P.S: ultima parte a fost despre voi, ” să ştiți, copii dragi” !