gol (2)

Gânduri, goluri, semne de întrebare.

Am promis că le voi aşeza în mult mai multe rânduri decât am făcut-o anterior. Atunci cred că-mi lipsea imaginația sau poate inspirația.. dar cel mai sigur îmi lipseai tu. Ori poate doar îmi caut scuze? Posibil, dar tu tot îmi lipseşti. Şi cad în negru abis, căci tu nu eşti aici să mă prinzi de mână şi să mă ridici. Cu tine abisul era dulce. Era roz. Era vată de zahăr. Era fior şi dorință. Era nebunie şi extaz. Era şi cădeam. Şi voiam să cad. Dar acum nu. Acum tot ce se petrece îmi jur îmi lasă goluri în suflet.

Aerul rece de octombrie mă face să am nevoie de îmbrățişarea ta. Corpul meu îi simte lipsa. Oamenii trişti ce merg pe stradă mă fac să am nevoie de zâmbetul tău. Ochii mei îl caută pe fiecare chip pierdut. Ploaia molatică mă face să mă rătăcesc în propriile-mi gânduri fără sens. În creierul meu nu mai este ordine fără tine. Melodia noastră din căştile albastre adună lacrimi în adâncul a ceea ce eu numesc suflet.. sau ce a mai rămas din el. 

Din foc, speranță şi vise eram făcută eu. Din pământ, putere şi realitate, tu. Iar noi doi? Baby, nu cred că există definiție pentru o asemenea combinație; nebunie şi rațiune, dorință şi cumpătare, pasiune şi înfrânare, putere şi slăbiciune. Baby, noi suntem noi. Fără text, context sau pretext. Dar baby, cred că noi nu mai suntem noi, ci eu aici şi tu acolo. Iar la mijloc?

Goluri.

Advertisements

săgeți 

Printre temeri şi rețineri, mi te-ai strecurat în suflet deşi porțile erau închise. Când ai ajuns acolo, ai ştiut exact ce trebuie să faci. Ca un chirurg în mâna căruia stă viața pacientului său; atent, cu grijă şi îndemânare. Ai cusut rănile provocate de săgețile pe care le-am primit de-a lungul timpului. N-a rămas nici măcar o cicatrice care să mă jeneze atunci când aş fi uitat să o acopăr. Dar.. ( căci mereu există un ” dar ” ) am primit o săgeată. Şi continui să primesc în fiecare zi câte una. În acelaşi loc. Acolo unde numele tău mi-e desenat pe suflet. Atunci când vei în fața mea, rana se va cicatriza instant. Până atunci însă, voi încerca să deviez săgețile de dor.

Cu vocea ta de la celălalt capăt al firului, cu melodia noastră în fundal şi cu multe amintiri în partea stângă a pieptului.

mai mult decât ieri

Îmi răsună în cap vocea ta ce-mi cânta melodii în miez de noapte. Cu muzica pusă pe repeat în fundal, realizez că nu pot să retrăiesc nici măcar jumătate din ceea ce am simțit lângă tine. Totul a fost intens. Totul a fost profund. Totul a fost unic şi ştiu că ființei mele îi lipseşte acest tot. Şi mai ştiu că nu va avea ocazia să mai fie copleşită de atât de multe trăiri până când.. nu vei fi aici.

Săruturile tale şi bătăile inimii mele. Zâmbetul tău senin şi sclipirea din ochii  mei. Atingerea ta şi fiorii ce-mi invadau corpul. Azi mi-e dor de tine mai mult decât mi-a fost ieri. Si probabil mâine va fi mai rău. 

gol

M-am schimbat. M-ai schimbat.

Cu fiecare clipă în care mințile noastre erau conectate ca într-un circuit, am devenit un alt om. Şi totul într-un sens pozitiv. Mi-ai mai adăugat câte o picătură acolo unde aveam lipsuri şi încă o mai faci.

Şi totuşi, am goluri. Cel mai mare e în suflet. Şi aş mai avea atâtea de spus. Dar nu te mai am pe tine. Aici. Acum.

albastru


În privirea aia am văzut totul. În doi ochi albaştri am citit extaz şi agonie, am văzut linişte şi furtună, am simțit căldură şi mister. M-au sustras din această lume şi m-au dus departe. M-au aşezat pe un nor, de unde nimic nu mai era imposibil. Eram acolo şi simțeam că alături de tine, lumea mea ar fi perfectă. M-am rătăcit în albastru. Inimă, minte şi suflet.

Dar am revenit cu picioarele pe pământ. Căci îmi lipsesc doi ochi albaştri.

ai grijă de tine

Cui pot spune cât de mult îmi vei lipsi? Cine m-ar înțelege? Probabil nimeni. Dar ce pot face? Asta e viața şi sper că ție ți-a pus deoparte tot ce e mai bun, pentru că meriți. Îmi eşti exemplu. Misterul tău mă incită iar inteligența mă ține în priză. Ambiția, perseverența şi hotărârea ta mă inspiră. Mă fac să cred că dacă vrei cu adevărat, poți realiza orice. 

Îți mulțumesc, dragule! Sper ca drumul tău să te ducă acolo unde îți doreşti.

deja îmi lipseşti

dacă am rămâne?

M-ai vrut, te-am vrut, nu ne-am avut.

De fapt, nu ne mai avem. Căci ne-am avut. Pentru puțin timp, prea puțin. La fel ca prima oară când ne-am cunoscut, mai ştii? Şi atunci tot puțin ai stat, dar ai reuşit să-mi dai rațiunea peste cap. Încă eram naivă şi total nepotrivită pentru omul din tine, dar sufletele noastre nu s-au putut abține.

Acum am avut tot ce am vrut. Te-am avut pe tine. Şi nu vorbesc de trup. Mi-a fost atât de bine când am stat lângă sufletul tău; fără rețineri, fără temeri, fără prejudecăți. El a ştiut mereu cum să mă facă să mă simt în siguranță, în ciuda lumii atât de crude.

Tu.. tu mi-ai fost sprijin, mi-ai fost curaj, mi-ai fost încredere. Şi încă îmi eşti.. obsesie şi inspirație. După atâția ani. 

 ” te-ai fi gândit la asta? “